Bullying-ul

ca formă de violență
Direcția Învățământ Hâncești
05 decembrie, 2017
Obiective:
 Conștientizarea factorilor, caracteristicilor, semnelor și
consecințelor fenomenului tachinării/intimidătii între
semeni în instituția de învățământ;
 Identificarea strategiilor și metodelor de prevenire a
tachinării între semeni;
 Determinarea rolurilor și responsabilităților personalului
instituției în prevenirea și protecția copilului față de
violență
AGENDA
 Introducere. Prezentarea agendei și a obiectivelor.
 09.00 – 09.15
 Factorii care determină tachinarea/ intimidarea între semeni.
 09. 15 –09.45
 Definirea fenomenului tachinării: caracteristici, semne, consecințe.
 09.45 – 10.45
 Strategii și metode de prevenire a tachinării între semeni.
 10.45 – 11.30
 Roluri și responsabilități în prevenirea și protecția copilului față de violență în instituția de
învățământ.
 11.30 – 12.30
 Cerințe pentru elaborarea Raportului privind cazurile suspecte de violență față de copil pentru
semestru I, anul de studii 2017-2018.
 Planificarea activităților de informare a personalului în instituțiile de învățământ.
 12.30-13.00
 Evaluarea seminarului
Termeni cheie:
 HĂRȚUÍ, 1. A necăji pe cineva cu tot felul de
neplăceri, probleme, întrebări etc., a nu lăsa în pace pe
cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa. 2. A desfășura atacuri
scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i
provoca panică și de a nu-i permite deplasarea,
pregătirea unor acțiuni de luptă, aprovizionarea
etc. 3. A purta discuții repetate și contradictorii cu
cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera.
Termeni cheie:
 A TACHINÁ, I. A contraria pe cineva în lucruri mărunte,
a necăji în glumă, a glumi pe socoteala unei persoane cu
însăși acea persoană.
Copilul este victima glumelor răutăceoase, etichetelor și poreclelor
umilitoare;
 INTIMIDÁ, I. (Cu privire la o persoană) A face să devină
timid, a insufla teamă; a speria, a încurca, a zăpăci; a fi
cuprins de un sentiment de rușine, genă;
 AMENINȚÁRE, 1. Manifestare, prin vorbe, gesturi etc., a
intenției de a pricinui (cuiva) o neplăcere, un rău.
 EXCLÚDERE s. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere în
mod intenționat.
 CE ESTE BULLYING-UL?
 Rădăcinile etimologice ale cuvântului bullying se pot regăsi
în secolul XVI, când “my bully” însemna “dragul meu”, “iubitul
meu”, venind din cuvântul danez boele

 În secoul XX acest cuvânt a dobândit definițiile academice

folosite astăzi. Ca verb, to bully înseamnă: a intimida, a
speria, a domina, printre altele.

 „Bully” este o persoană care își folosește puterea și tăria sa

pentru a speria sau răni persoanele mai slabe (Oxford
Advanced Learners Dictionary, 2016)
 Termenul „bullying” sau „hărțuire” se folosește atunci când
violența capătă un caracter sistematic și urmărește scopul
de a întări puterea și autoritatea abuzatorului/ agresorului
pe seama umilirii și devalorizării victimei în ochii proprii și
în ochii celor din jur .Bullying – engl. bully – huligan,
bătăuș, certăreț, brută, violator.

 Bullying-ul se manifestă prin aplicarea repetată de către o

persoană sau un grup de persoane a diverselor tipuri de
violență și intimidare față de o persoană care nu se poate
apăra.

 Atunci când doi elevi cu capacități fizice egale se ceartă sau

se luptă, fac glume într-o formă prietenească și jucăușă,
nu este vorba despre bullying. Bullying-ul întotdeauna
urmărește scopul de a hărțui victima, de a-i provoca frică,
a o demoraliza, umili, supune
 Aspecte specifice ale bullying-ului
 Bullying-ul este asimetric: pe de o parte se află abuzatorul/agresorul,
care deține puterea în formă de forță fizică și/ sau psihologică, iar pe
de altă parte – victima, care nu deține o asemenea putere și are nevoie
acută de susținerea și ajutorul altor personae
 Bullying-ul este aplicat persoanei alese drept țintă în mod intenționat și
este orientat spre a-i provoca suferințe fizice și sufletești
 Bullying-ul subminează încrederea victimei în forțele proprii, îi distruge
sănătatea, stima de sine și demnitatea umană
 Bullying-ul este un proces de grup, care implică, pe lângă
abuzator/agresor și victimă, martorii violenței – întreaga clasă sau tot
grupul unde acesta are loc
 Bullying-ul niciodată nu se oprește de la sine: victimele, inițiatorul și
martorii bullying-ului întotdeauna au nevoie de protecție și ajutor
BULLYING-UL IMPLICĂ
 „O dorință de a răni + acțiune dureroasă +
dezechilibru de putere + (tipic) repetiție +
utilizarea nedreaptă a puterii + plăcere
evidentă din partea agresorului + sentiment de
opresiune din partea victimei.” (Rigby, 2002)
Manifestările bullying-ului
 fizice: bătăi, îmbrânceli, deposedării de bunuri sau deteriorarea lor,
umilirii (de exemplu, prin impunerea persoanei să îndeplinească
acțiuni umilitoare sau acte de violență în raport cu terțe persoane)
 verbale: cuvinte jignitoare, poreclirii sau luării sistematice în
derâdere pentru unele caracteristici deosebite ale persoanei: aspect
exterior, manieră de vorbire, îmbrăcare, mers, mimică, gesturi,
inclusiv provocate de boală sau dizabilitate (balbism, șchiopătat)
 Bullying-ul indirect se manifestă prin acțiuni mai puțin vizibile –
comportament manipulator: diseminarea informațiilor false, bârfelor,
zvonurilor, excluderea persoanei din cercul de comunicare, din
activități și jocuri comune, respingerea, ignorarea, boicotul.
Comunicare online și bullying
• Bullying-ul cibernetic denotă utilizarea mediilor
electronice (Internet, telefoane inteligente, email-uri,
Facebook și rețele sociale, programe de mesaje text/chat,
ex. WhatsApp, platforme foto și video și pagini de internet)
pentru a răni o altă persoană.
• Acestea pot include mesaje de intimidare, insulte, hărțuire
sexuală sau ridiculizare și ocară. În contrast cu bullying-ul
tradițional, o trăsătură comună a acestora este anonimatul
frecvent al agresorilor cibernetici
Cyber grooming
 Cyber grooming este un alt fenomen al erei digitale cu o
întindere și consecințe îngrijorătoare - folosirea Internetului
pentru inițerea de contacte (virtuale), hărțuire sexuală și
posibil abuzul sexual al copiilor și al tinerilor (Unabhängiger
Beauftragter für Fragen des sexuellen Kindesmissbrauchs,
2015)
 Câteva alte fenomene cum ar fi sexismul cibernetic,
misoginismul cibernetic și mesajele erotice
(sexting) (Consiliul Europei, 2013) au multe lucruri
în comun – toate se bazează pe stereotipuri de gen
adânc înrădăcinate.
 Concentrate în general pe perspectiva că în
contextele sociale și culturale particulare, ideile
despre ce sunt sau ce ar trebui să fie femeile (fetele)
și bărbații (băieții), stereotipurile pot fi, în același
timp, prescriptive în mod rigid.
Bullying-ul trece prin câteva etape
• Prima etapă: formarea grupării. În colectivul de copii și
adolescenți se poate forma un grup de „susținători” ai unui
„lider” care tinde spre autoafirmare prin demonstrarea forței
fizice sau alte acțiuni violente.
• La a doua etapă conflictul se încinge. Neimplicarea
profesorilor, indiferența colegilor de clasă permit repetarea
acțiunilor violente, în timp ce elevul abuzat pierde treptat
capacitatea și voința de a opune rezistență. Vulnerabilitatea
victimei provoacă atacurile ulterioare
 Etapa a treia: comportamentul distructiv. Statutul de victimă se
fixează definitiv de elevul supus atacurilor în mod sistematic. Cei
din jur, obișnuindu-se cu insultele permanente la adresa persoanei,
o învinuiesc pe ea pentru situația creată. Victima însăși începe să
creadă că e vinovată pentru că este batjocorită, nu mai poate face
față situației cu propriile puteri, este deprimată, speriată și
demoralizată

 A patra etapă: izgonirea. Victima, adusă la marginea disperării și

a sentimentului de singurătate, tinde să evite întâlnirile cu
agresorul/abuzatorul și traumatizarea suplimentară, începe să
lipsească episodic de la ore sau nu mai frecventează instituția de
învățământ în general
CINE ESTE IMPLICAT ÎN BULLYING?
CINE ESTE IMPLICAT ÎN BULLYING?

Într-un „cerc de
bullying” tipic
sunt implicați o
gamă întreagă
de protagoniști

Distribuția
rolurilor nu este
statică, rolurile
se pot schimba
în mod dinamic
între elevii care
interacționează
Cum putem recunoaște că un copil este agresat?
FIȚI VIGILENȚI ȘI URMĂRIȚI SIMPTOMELE SITUAȚIILOR ÎN CARE UN ELEV:
 Lipsește des de la școală sau întârzie;
 Are probleme cu temele școlare și o scădere vizibilă a notelor;
 Este deseori singur și exclus de către restul elevilor din activitățile de grup în timpul
pauzelor;
 Este pârît și nu este luat în serios de către ceilalți, de ex.: neapreciat din cauza
aspectului său;
 Este ales ultimul în jocurile de echipă;
 Devine retras, pare supărat, nefericit, încordat, înlăcrimat, abătut sau neajutorat;
 Arată semne de schimbări neașteptate de dispoziție, de ex.: este tăcut, ursuz, retras;
 Devine deosebit de emoționat când trebuie să vorbească în fața întregii clase;
 Apare cu tăieturi, contuzii sau alte leziuni inexplicabile, haine sau obiecte personale
rupte sau deteriorate;
 Deseori stă în apropierea unui adult.
 Refuză să spună ce nu este în regulă.
• victimelor violenței le este caracteristică lipsa încrederii în
sine, autoaprecierea scăzută, sensibilitatea sporită la
dificultățile și obstacolele vieții, anxietatea personală și
situațională înaltă, incapacitatea de a se opune violenței, de a
se autoapăra și a comunica eficient cu semenii. Adesea
aceștia sunt copii și adolescenți cu puteri fizice reduse sau
sfioși, care nu pot demonstra încredere și nu-și pot ascunde
anxietatea și frica
 Cum putem recunoaște că un copil este implicat în bullying
ca agresor?
 Copiii care agresează alți copii sunt de obicei nesiguri, se tem și au în istoric traume
interne, care nu sunt gestionate adecvat în familiile lor;

 Cele mai des întâlnite caracteristici ale copiilor înclinați să îi agreseze pe alții sunt: o
nevoie de un statut, de putere mai mare, o dorință puternică de a controla și
domina, impulsivitate, lipsa empatiei, căutarea recunoașterii statutului lor de
persoane care dau tonul, plăcerea provocată de vederea victimei oprimate;

 Unii copii pun o „armură de agresor” pentru a-și ascunde slăbiciunile și pentru a
evita să devină victime. Masca unui agresor este un scut care îi ascunde interiorul
vulnerabil. Majoritatea agresorilor altor persoane au fost victime ale violenței în
copilărie
 Consecințele violenței
Pentru victime:
prejudicii psihologice, manifestate prin scăderea
autoaprecierii și stimei de sine, creșterea nivelului
anxietății (situative și personale), dezvoltarea stărilor
depressive;
pierd cu timpul capacitatea de autoapărare, unii își
formează complexul vinovăției;
închiderea, diminuarea activismului, frica, tendința de a
evita comunicarea cu cei din jur și cu prietenii, refuzul de
a povesti ce se întâmplă;
riscul înalt al comportamentului suicidar ;
Absenteismul școlar;
Pentru martori (observatori, spectatori):
din cauza inacțiunii sau a incapacității lor de a opri violența, au
sentimente de vină și temeri că se pot pomeni în locul victimei;
se simt neajutorați ;
când violența nu este oprită imediat și este lăsată să se repete, o
parte din martori încep să dorească asocierea cu puterea
(agresorul/ abuzatorul), nu cu lipsa ei (victima);
se formează toleranță la agresivitate;
Pentru autorii actelor de violență:
 violența devine modalitate de comunicare a
agresorului/abuzatorului cu cei din jur și la vârsta adultă ;
 probleme comportamentale;
 reușită școlară mai joasă;
 sunt pasibili de sancțiuni administrative sau penale pentru actele
de violență comise;
 riscă să fie pedepsit fizic acasă, dacă părinții sunt informați
despre comportamentul său;
Pentru instituția de învățământ:
când administrația instituției de învățământ are un stil autoritar de conducere,
tinde să controleze dur toate aspectele vieții școlare, asemenea control ține
colectivul pedagogic și elevii în tensiune, dar nu-i scutește de violență, ci,
dimpotrivă, stimulează la elevi formarea modelelor de comportament agresiv,
îndreptat împotriva semenilor și pedagogilor
administrația instituției de învățământ și profesorii deleagă înșiși inițiatorilor
violenței responsabilitatea pentru menținerea unei ordini aparente,
preocupându-se în principal de camuflarea cazurilor ce au loc în școală
în asemenea situații, elevii simt clar că profesorii nu fac nimic, îi percep ca pe
niște persoane ce nu controlează situația și, respectiv, nu au resurse pentru
protecția și susținerea victimelor
victimele violenței încep să absenteze de la ore, se transferă în alte instituții
sau abandonează studiile
toți elevii suportă consecințele situației nefavorabile din școală
conflicte cu părinții și la distanțarea lor de școală/colegiu
Cum poti vorbi copilului tău sau elevilor tăi despre acest subiect?

 Spune-le in cuvinte simple ce inseamnă bullying-ul: atunci când un copil este in mod repetat și
intenționat umilit, agresat, ironizat sau respins de alti copii.
 Căutați impreună exemple de acțiuni care intră in sfera acestui fenomen.
 Explicați elevilor că bullying-ul nu este distractiv, nu este „cool” si nu este, niciodata, o modalitate
prin care un copil își poate exprima superioritatea față de un altul. Dimpotrivă, de multe ori,
agresorii își manifestă prin bullying propriile probleme emoționale sau lipsa unor abilitati sociale si
de comunicare.
 Vorbiți copiilor despre efectele devastatoare pe care le are bullying-ul asupra victimelor sale si
indeamna-ții sa nu participe niciodata la umilirea unui alt copil si sa ia apararea celor care sunt
victime ale bullying-ului. Bullying-ul in copilarie are efecte negative asupra copilului care este
victima pe termen scurt (ii sunt afectate increderea in sine, stima de sine, rezultatele scolare,
dispozitia emotionala), mediu (creste riscul de suicid) si lung (copiii care au fost victime ale
bullying-ului risca la maturitate sa dezvolte probleme de sanatate mintala care sa necesite tratament
psihiatric). Nici copiii agresori nu sunt scutiti de efectele negative ale acestui fenomen. Copiii
agresori, care nu sunt ajutati sa renunte la acest comportament in copilarie, tind sa aiba
comportamente antisociale si de relationare si la maturitate.
 Explica-le copiilor ca oamenii cu adevarat puternici ii ajuta pe ceilalti sa
se ridice, nu ii doboara si nu ii lovesc atunci cand acestia se afla la
pamant.
 Incurajand in familie, dar si la scoala, comportamentele de cooperare,
ajutor reciproc, acceptare a diferentelor dintre copii (fizice, dar si
psihologice), putem creste sansele ca propriii copii sau elevi sa nu devina
victime sau agresori.
 Nu in ultimul rand, este bine sa retii ca atat parintii, cat si cadrele
didactice reprezinta modele pentru copii, asa ca gestionarea furiei si a
frustrarii este esentiala pentru adultii care interactioneaza cu cei
mici. Evita etichetarile, violenta verbala si intimidarea in relatia cu
copiii. Invata sa comunici nonviolent, pentru a oferi copilului sau
elevilor tai un model de comunicare eficienta.
Recomandări pentru prevenirea și
combaterea bullying-ului
 Includerea unor luări de poziție explicite anti-bullying și antidiscriminare în
regulamentele de ordine internă ale instituțiilor educaționale și în Codul de
etică ale profesorilor;
 E necesar să existe proceduri anti-bullying clare și explicite la nivelul fiecărei
școli;
 Asigurarea de sprijin(instruire, informații și materiale didactice) pentru
profesori și echipa managerială astfel încât aceștea să recunoască și să poată
răspunde adecvat bullying-ului, discriminării, violenței.
 Creșterea capacității psihologilor școlari de a aborda teme ca bullying-ul,
discriminarea, violența.
 .....
 Politica de protecție
acopilului în instituția de
învățământ