Era sfârşitul iernii... Şi o pasăre călătoare se întorsese mai
devreme ca să aibă timp să-şi depună ouăle şi să le clocească. Dar, vai, Baba Iarna a mai trimis o ninsoare urmată de un ger cumplit, iar pasărea a îngheţat în cuib…. Sărăcuţa de ea, nu putea să se mai mişte, inimioara de-abia îi mai bătea şi era cuprinsă de disperare. Pe când prin mintea ei se perindau cele mai înfricoşătoare imagini, Zâna Primăvara, care tocmai trecea pe acolo aducând căldură, îi auzi piuitul slab ce venea din cuibul îngheţat. Zânei i se făcu milă de pasărea îngheţată, şi, ca să o salveze, o transformă într-un iepuraş. Şi atunci pasărea s-a reîntors bucuroasă la viaţă sub formă de iepuraş; s-a tot gândit cum ar putea să-şi arate recunoştinţa faţă de binefăcătoarea sa...
Şi a găsit soluţia! A început să dăruiască Zânei ouă
colorate şi decorate, pentru ca astfel să dovedească recunoştinţa pentru revenirea ei la viaţă.
Apoi a vorbit şi cu ceilalţi iepuraşi,
convingându-i şi pe ei să decoreze ouă în apropierea Paştelui. Şi uite-aşa, înaintea Paştelui iepuraşul oferă copiilor ouă decorate de el şi de prietenii săi, iar copiii află astfel că primăvara a venit şi că toată natura se trezeşte iarăşi la viaţă din iarna lungă şi grea.