UNIVERSITATEA “TIBISCUS” DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

Stresul și satisfacția în muncă

COORDONATOR ABSOLVENTĂ
Lect. Dr. Daniel Ciucur 2016 Stănescu Miriam
 Variabilele Cercetării
• Stresul(la locul de muncă) – își face apariția atunci când cerințele
profesionale depășesc resursele de care dispune ființa umană.
• Cerințele la locul de muncă nu conduc obligatoriu la stres. Ele pot stimula
succesul care conduce la satisfacția în muncă. Problemele apar atunci când
cerințele sunt prea mari şi de lunga durată, unele persoane îşi pot pierde
controlul ceea ce poate declanșa stresul.
• Satisfacţia în muncă este reacția pe care o are individul față de munca sa, o
stare plăcută sau pozitivă ce rezultă din aprecierea propiei slujbe.
• Relația dintre stresul profesional și diferite variabile este una dintre cele mai
intens cercetate problematici din ultimii ani.Acest lucru se datorează
implicațiilor stresului aupra angajațiilor și a organizației.
 Factorii de stres în organizații
• Stilul de conducere: lipsa unor obiective clare, lipsa consultării în ceea ce
privește schimbările și modificările din organizație, lipsa sprijinului din partea
conducerii.
• Statutul,rolul în organizație: statutul incert, responsabilitatea în exces.
• Cariera: nesiguranța jobului, lipsa recunoașterii, insuficența programelor de
instruire.
• Relațiile la locul de muncă: lipsa comunicării, legăturii slabe cu superiorii,
hărțuire(fizică sau verbală)
• Sarcina de muncă şi ritmul de muncă: lipsa controlului asupra ritmului și
volumului de muncă, monotonia, teama de tehnologie, riscuri, accidente la locul
de muncă
• Programul de muncă: program de lucru inflexibil, ore de lucru suplimentare,
lucrul în schimburi etc.
 Simptomele stresului la locul de muncă
Unele persoane pot manifesta o reacție acută la stres, la alte persoane simptomele se
manifestă în timp.

• SIMPTOME FIZICE- dureri de cap, tensiune, palpitații,transpirație

excesivă, stare de leșin etc
• SIMPTOME PE PLAN INTELECTUAL- incapacitatea de
concentrare, tulburări ale somnului, gandire negativă, epuizare etc
• SIMPTOME PE PLAN EMOȚIONAL- anxietate, nervozitate,
tendințe paranoide/depresive, lipsa satisfacției în muncă etc
• SCHIMBĂRI DE COMPORTAMENT- neliniște, fobie socială,
consum excesiv de tigări/alcool, comportament violent, absentism
etc
 STRATEGII DE ADAPTARE LA STRES
• Strategii la nivelul individului presupun- stabilirea obiectivelor, a
prioritățiilor, valorilor, organizare în vederea atingerii obiectivelor.
• Strategii la nivelul organizației- menținerea motivației în ceea ce
privesc activitățiile realizate în cadrul postului,
- angrenarea angajatului în activității care sa-i sporească
responsabilitatea,
- încurajarea spiritului de echipă,
- participarea la decizile organizației,
- oferirea de feedback
- dreptul la opinie etc.
OBIECTIVE

• Cercetarea are ca și obiectiv studierea

nivelului general de stress și satisfacția
profesională la locul de muncă.
 EȘANTIONUL CERCETĂRII
• Tipul cercetării: cvasiexperiment
POPULAȚIA DE REFERINȚĂ
• Angajații din mediul Serviciul Municipal Fiscal (SMF) Lugoj
• 60 de angajați – funcționarii publici dintr-o instituție de stat
45 F/15 B cu vârsta cuprinsă între 30 și 60 de ani
• Perioada- martie- aprilie 2016
• Selecția subiecțiilor- voluntariat sub consemnul anonimatului
 INSTRUMENTE PSIHOLOGICE
UTILIZATE
• Chestionarul de Satisfacție Profesională(Job Satisfaction
Survey)
Paul Spector 1994,Universitatea din Florida (36 itemi-9
subscale)

• Chestionar R.S. (Reacţie la stres) (48 itemi)

 VERIFICAREA IPOTEZELOR

• PRIMA IPOTEZĂ
Există o legatură între satisfacția profesională (pe factori și la nivel
total) și stilurile de reacție la stres.
Există o legătură între stilul de reacție la stres ”Planificat” și factorul
satisfacției profesionale ”Supervizare”

r= -0,305, p≤0,05 (p=0,018)

Aceasta înseamnă că, pe măsură ce nivelul supervizării la locul de
muncă crește, scade nivelul stilului de reacție la stres ”Planificare”, și
reciproc.
 Între stilul de reacție la stres ”Planificat” și nivelul total al satisfacției
profesionale
r= -0,266, p≤0,05 (p=0,040)
Aceasta înseamnă că, pe măsură ce nivelul total al satisfacției profesionale crește,
scade nivelul stilului de reacție la stres ”Planificare”, și reciproc.

De asemenea, între stilul de reacție la stres ”Acceptare” și factorul satisfacției

profesionale ”Plată” s-a înregistrat un coeficient de corelație r=-0,250, la un prag
de semnificație statistică situat la limita semnificației statistice (p=0,054), astfel
încât putem considera ca există o legătură de asociere semnificativă statistic

 Aceasta înseamnă că, pe măsură ce nivelul factorului satisfacție profesionale

”Plată” crește, scade nivelul stilului de reacție la stres ”Acceptare”, și reciproc
Prima ipoteză se confirmă parțial.
 IPOTEZA 3
Există diferențe în privința stilurilor de reacție la stres în funcție de
sex

S-au înregistrat diferențe semnificative statistic doar în privința stilului

de reacție la stres ”Comportament de compensare”, z=-2,631, la un prag
de semnificație statistică p ≤0,01 (p=0,009)
Rezultatul obținut arată că există diferențe semnificative statistic în
privința comportamentului de compensare, nivelul acestuia fiind mai
ridicat la bărbați.

Ipoteza 3 se confirmă parțial.

 IPOTEZA 4
Există diferențe în privința satisfacției profesionale (pe factori și total) în funcție de
etapa de vârstă

Pentru factorul satisfacției profesionale ”Plată”: Chi-pătrat=7,470, la un prag de

semnificație statistică p≤0,05 (p=0,05)
Pentru factorul satisfacției profesionale ” Proceduri Operaționale”: Chi-
pătrat=8,798, la un prag de semnificație statistică p≤0,05 (p=0,032)

S-au înregistrat diferențe semnificative statistic în privința factorilor satisfacției

profesionale ”Plată”, cu cele mai mari scoruri înregistrate în favoarea etapei de
vârstă 50-59 ani, și ” Proceduri Operaționale”, cu cele mai mari scoruri
înregistrate în favoarea etapei de vârstă 30-39 ani

Ipoteza 4 se confirmă parțial

 CONCLUZII
• Am observat din rezultatul testării primei ipoteze că pe măsură ce nivelul
supervizării la locul de muncă crește, scade nivelul stilului de reacție la stres
”Planificare”, și reciproc
- astfel, putem afirma că implicarea superiorului în desfășurarea zilnică a
activitățiilor din cadrul organizației este importantă. Suportul oferit și buna
organizare a lucrurilor trebuie să înceapă de la manager pentru ca “planificarea”
să fie eficentă.Totodată, presiunia activitățiilor ce au loc la nivelul inteprinderii se
va echilibra și v-a diminua efectele negative ale stresului la nivelul individului cât
și a organizației
• Din studiul realizat mai sus, rezultă că satisfacția profesională crește în funcție de
nivelul de renumerație, cu cât salariul primit este mai consistent cu atât acceptarea
obligațiilor postului este mai pozitivă. Aici este vorba de motivarea individului cu
ajutorul aspectului material, se reduc, astfel implicațiile negative ale stresului
• În continuare putem reliefa faptul că, există diferențe semnificative statistic în
privința comportamentului de compensare a stresului, nivelul acestuia fiind mai
ridicat la bărbați
- acest lucru denotă ideea că bărbații fac mai ușor față streslui la locul de muncă. Ei
găsesc resursele necesare pentru a compensa lipsa unui echilibru la locul de
muncă. Nu se implică foarte mult emoțional în activitățiile profesionale, având un
grad mai ridicat de rezistență

• Factorul satisfacției profesionale “plată” crește la persoanele cu vârsta cuprinsă

între 50-59 de ani
- în organizațiile din România, mai ales în cele de stat, salarizarea crește odată cu
vechimea în muncă. Acest lucru atrage cu sine lipsa motivației profesionale și
apariția stresului. Performanța și implicarea în muncă este rareori recunoscută și
apreciată.
 LIMITELE CERCETĂRII

• Una din limitele cercetării o constituie faptul că instrumentul

psihologic prin care s-a determinat nivelul de satisfacție profesională nu
este validat și etalonat pe poplația românească

• Deși participanțiilor la cercetare li s-a asigurat confidențialitatea

identității și a răspunsurilor la chestionare, considerăm că una din
limitele cercetării este reprezentată de dezirabilitatea socială cu care ar
fi putut răspunde participanții, deoarece domeniul în care își desfășoară
aceștia activitatea este unul cu ierarhii stricte, care nu încurajează
răspunsurile fără inhibiții