UNIVERSITATEA TIBISCUS DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

ASPECTE ALE INTELIGENŢEI EMOŢIONALE,

MOTIVAŢIEI ŞI SATISFACŢIEI ÎN MUNCĂ LA
INGINERII IT

COORDONATOR: CANDIDAT: LECT.UNIV. DR. DANIEL

CIUCUR VĂDUVA ALEXANDRU CONSTANTIN

 
TIMIȘOARA
2016
 FUNDAMENTARE TEORETICĂ

În acest studiu avem ca scop analizarea legăturii dintre motivație,

inteligența emoțională și satisfacția în muncă. Am ales pentru această
cercetare, investigarea acestei relații deoarece motivația și inteligența
emoțională participă la acțiunea comună de creștere a satisfacție angajaților în
munca prestată, acest fapt ducând la succesul organizațional al companiei.

Smith și Sarsaon (1982) definesc motivația ca fiind procesul intern ce

influențează direcția, persistența și vigoarea comportamentului țintid înspre un
scop.

Salovey , Mayer si Caruso (1997) au definit inteligenţa emoţională ca

pe instanţa capabilă de a controla şi regla propriile sentimente şi pe cele ale
celorlalţi şi de a ne dirija gândurile şi acţiunile.

Satisfacția în muncă se poate defini drept starea emotivă pozitivă care

rezultă din punctul de vedere personal al unui angajat asupra muncii sale sau
mediului de muncă (Constantin, 2004).
 Obiectivele cercetării
1. Să se identifice dacă dominantă motivațională este influențată de reglarea
emoțiilor celorlalți.
2. Să se identifice dacă dominanța motivaționala subzistență și trebuință de
realizare (expertiză) au o influența asupra satisfacției față de factorul remunerare și
promovare.
3. Să se identifice dacă nivelul de reglare a emoțiilor personale are o influență
asupra nivelului de satisfacția generală.

Ipotezele cercetării
1. Există o relație pozitivă între dominanța motivaționala „relaționarea” și
reglarea emoțiilor celorlalți.

2. Există o legătură între trebuință de realizare (expertiză) și satisfacția față de

factorul remunerare și promovare la eșantionul studial.

3. Există o relație pozitivă între reglarea emoțiilor personale și satisfacția

generală.

4. Există o relație pozitivă între dominantă motivaționala „subzistență” și

satisfacția față de factorul remunerare și promovare.
 Prezentarea eșantionului

 60 participanti
 46 bărbați și 14 sunt femei
 media de vârstă pentru întregul eșantion este de 29,3 ani
 de profesie ingineri în IT
 de naționalitate română.

Instrumentele de cercetare
 Scala de inteligentă emotională (SIE) construită de Schutte et al. (1998) și adaptată
pe populația romanească de studenți de Alexandru Pescaru (2003), alcătuită din 33
itemi.

 Chestionarul „Satisfactie în muncă” (SP) elaborat de Ticu Constantin(2004), alcătuit

din 32 itemi.

 Chestionarul „Dominanțe motivaționale”(DM) elaborat de Ticu Constantin (2004),

alcătuit din 32 itemi.
 PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA
REZULTATELOR

Distribuțiile fiind simetrice, au permis prelucrarea datelor prin

metodele statistice parametrice. După calcularea statisticii
primare, și anume: media și abaterea standard, s-a folosit
coeficientul de corelație r Pearson.
Ipoteza 1 : Există o relație pozitivă între
dominanța motivațională „relaționarea” și
reglarea emoțiilor celorlalți.
Pentru verificarea primei ipoteze a cercetării, s-a utilizat testul
statistic parametric de calcul al coeficientului de corelație
Bravais-Pearson „r”, deoarece variabilele sunt definite pe scală
de interval (Popă, 2008).
Privind Tabelul 2 putem observa că s-a obținut un
coeficient de corelație r(58)= .27 și un prag de semnificație
p=.02, ceea ce înseamnă că relația este semnificativă din punct
de vedere statistic. Acest rezultat acceptă ipoteza nulă deoarece
avem un prag de semnificație mai mic de .05, semnifică faptul
că există o legătură de corelație pozitivă între dimensiunea
inteligenței emoționale „Reglarea emoțiilor celorlalti” și
dominanța motivatională de relaționare (că trebuințe de
afiliere), adică, pe măsură ce crește nivelul unei dimensiuni,
crește și nivelul celelilate (și invers). Mărimea efectului are o
valuare de .07, acest lucru însemnând că intensitatea relației
dintre cele două variabile este peste nivel mediu.
Această ipoteză se confirmă.
Ipoteza II: Există o legătură între trebuință de realizare
(expertiză) și satisfacția față de factorul remunerare și
promovare la eșantionul studial.

Pentru verificarea celei de-a doua ipoteze a cercetării, s-a utilizat

testul statistic parametric de calcul al coeficientului de corelație
Bravais-Pearson „r”, deoarece variabilele sunt definite pe scală
de interval (Popă, 2008).
 Conform rezultatelor ce pot fi observate în Tabelul 4., s-a
obținut un coeficient de corelație r(58)=.30 și un prag de
semnificație p= .02, ceea ce înseamnă că relația este
semnificativă din punct de vedere statistic. Din aceste date
rezultă că ipoteza nulă este acceptată deorece avem un prag
de semnificație mai mic decât .05, ceea ce inseamnă că există
o legătură semnificativă între trebuința de realizare (experiza)
și satisfacția fată de factorul remunerare și promovare.
Intensitatea relației dintre cele două variabile tinde spre un
nivel ridicat deorece mărimea efectului este egală cu .09.
Această ipoteză se confirmă.
Ipoteza III: Există o relație pozitivă între reglarea emoțiilor
personale și satisfacția generală.

Pentru verificarea celei de-a treia ipoteze a cercetării, s-a utilizat

testul statistic parametric de calcul al coeficientului de corelație
Bravais-Pearson „r”, deoarece variabilele sunt definite pe scală de
interval (Popă, 2008).
 În urmă verificării s-a obținut un coeficient de
corelație pozitivă r(58)=.26, la un prag de semnificație
statistica de .03. Din aceste date rezultă că ipoteză nulă
este acceptată deorece avem un prag de semnificație
mai mic decât .05, ceea ce inseamnă că există o
legătură semnificativă între reglarea emoțiilor
personale și satisfacția generală.
În rezultate studiului se poate observa o legătură
semnificativ pozitivă între inteligența emoțională și
satisfacție în muncă, arătând astfel, că angajații cu o
recunoaștere emoțională ridicată au și un nivel al
satisfacție în muncă mai ridicat.
Această ipoteză se confirmă.
Ipoteza IV: Există o relație pozitivă între dominanta
motivațională „subzistență” și satisfacția față de
factorul remunerare și promovare.

Pentru verificarea celei de-a patra ipoteze a cercetării, s-a

utilizat testul statistic parametric de calcul al coeficientului
de corelație Bravais-Pearson „r”, deoarece variabilele sunt
definite pe scală de interval (Popă, 2008).
 Conform Tabelului 8 am obținut un coeficient de
corelație r(58) = .14 nesemnificativ statistic și un prag de
semnificație p=.12 mai mare decât .05 ceea ce inseamnă că
nu este semnificativ statistic. Aceste rezultate resping
ipoteza nulă care susținea că există o relație pozitivă între
dominanța motivatională „Subzistența” și satisfacția fată de
factorul remunerare și promovare. Putem observa că
valoarea coeficientului de corelație r Pearson este apropiată
de valoareea 0, ceea ce inseamnă că între variabila
motivatională „Subzistență” și variabila satisfcatia fată de
remunerare și promovare nu există nici o relație.
În urma analizei rezultatelor cantitative această
ipoteză a fost infirmată, deoarece nu există nici o relație
între cele două variabile în cazul eșantionului studiat.
 Limitele cercetării
Numărul limitat de participanți datorat lipsei de mai multe resurse.
Design de tip cross-secțional, ce permite reliefarea anumitor diferențe și asocieri
între variabile, insă nu permite concluzionarea unor relații de tip cauza-efect între
acestea.
Modul în care au fost aleși participanții, fiind dintr-o singură categorie de angajați –
ingineri IT și care provin din aceeași organzație
In testarea participanților au fost folosite doar metode autodeclarative. Acest lucru
poate facilita apariția unor biasări și această se datorează tendinței de dezirabilitate a
răspunsurilor subiecților.

Aplicabilitatea cercetării

Ariile psihologiei aplicative în care rezultatele obținute ar putea avea un potențial

ridicat sunt atât psihologia organizațională cât și în cadrul psihologiei experimentale.
Dezvoltarea inteligenței emoționale în rândul angajatiilor permite punerea în valoare
a aptitudinilor intelectuale, creativității asigurând o creștere a performanței.
Rezultatele cercetării ne pot permite și fundamentarea unui cadru teoretic-
conceptual în privința dominanței motivaționale cu implicații în evaluarea și
optimizarea motivației angajatiilor din cadrul organizațiilor.
 Concluziile cercetării

 Conform rezultatelor obținute în această cercetare, se pot infera

următoarele concluzii:
 Angajații cu un nivel crescut al dimensiunii dominanța motivațională
„Relationare” au un nivel crescut și al variabilei „Reglarea emoțiilor
celorlalti”.

 Angajații cu un nivel crescut al trebuinței de realizare (Expertiză) prezintă

și un nivel ridicat al satisfacției față de factorul remunerare și promovare.

 Angajații cu un nivel ridicat al reglării emoțiilor celorlalți prezintă și un

nivel ridicat al satisfacției generale

 Angajații cu un nivel ridicat al dimensiunii dominanței motivaționale

„Subzistenta” nu prezintă și un nivel ridicat al satisfacției față de factorul
remunerare și promovare
Bibliografie:
Constantin, T. (2004). Evaluarea psihologică a personalului.
Iaşi: Editura Polirom.

Mayer, J.D., Salovey, P., Caruso, D.R. (1997). Emotional

intelligence test. Needham,MA: Virtual Knowledge.

Pescaru, A. (2003). Adaptarea scalei de inteligenţă emoţională

(SIE) pe populaţia de studenţi vorbitori de limbă română; date
preliminare. Revista de Psihologie Aplicată, 5(4) 23-41.

Smith, R.E., Sarason, I.G., Sarason, B.R. (1982). Psychology:

The frontiers of behavior. New York: Harper & Row.