PSIHIATRIE

Note de curs

1
SEMIOLOGIE

2
CUNOAŞTEREA

3
 Cunoaşterea
• Ansamblul de funcţii ale psihismului care permit
reflectarea realităţii exterioare în vederea orientării
şi adaptării eficiente în concordanţă cu trebuinţele
individului
• Funcţiile elementare prin care se realizează
cunoaşterea sunt:
• Atenţia
• Percepţia
• Memoria
• Gândirea
4
M
E
D
I SENZAŢII JUDECĂŢI
U
PERCEPŢII RAŢIONAMENTE
L
REPREZENTĂRI
Î
N
C
O
AFECTIVITATE
N
J
U COMPORTAMENTE
R
ATITUDINI
Ă
T
O
R
5
 ATENŢIA
(PROSEXIA)

6
 ATENŢIA

• Funcţie psihică elementară

• Realizează orientarea selectivă şi concentrarea

activităţii psihice asupra unor obiecte, acţiuni,
fenomene, în scopul de a le percepe, înţelege şi
asimila, sau la nevoie de a le percepe şi evita.

7
 ATENŢIA (psihologic)
STABILITATE MOBILITATE
Atenţie eficientă

↑ MOBILITATE
↓ STABILITATE
Atenţie spontană mărită (hiperprosexie spontană)

↑ STABILITATE
↓ MOBILITATE
Atenţie spontană scăzută (hipoprosexie spontană)
(± atenţie voluntară mărită) 8
 MĂSURAREA ATENŢIEI
Se evaluează: concentrarea, volumul,
intensitatea / concentrarea
 Proba clinică (Kraepelin) enumerarea unei
serii (cifre, noţiuni) în ordine inversă
 Proba repetării numerelor (7 cifre spuse de
examinator câte 1/sec)
 Proba psihologică (testul Bourdon)
bifarea unor litere dintr-un text
 Tahistoscopul
 Baterii de teste neurocognitive
9
 DISPROSEXII
1. Disprosexii cantitative
A) Hiperprosexii selective în:
• depresia melancoliformă (ideea de culpabilitate)
• paranoia (tema delirantă)
• fobii (tema fobică)
• tulburarea obsesivă (tema obsesională)
• cenestopatii
• hipocondrie (teme legate de starea de sănătate)
Hiperprosexie neselectivă (spontană) în manie
10
 DISPROSEXII

B) Hipoprosexii (extrem: aprosexia) apar în:

• surmenaj
• anxietate
• tulburări cognitive (de ex în: deteriorări organice,
demenţe, întărzieri mintale, intoxicaţii, delirium)
• schizofrenie (prin detaşare afectivă, retragere
autistă sau tulburare cognitivă)
• aprosexia (în come)
11
PERCEPŢIA

12
 PERCEPŢIA
Senzaţie, percepţie, reprezentare

Senzaţia:
• semnal senzorial elementar unimodal,
• stimul simplu şi uniform
• obţinută printr-un singur analizator
• izvorul iniţial al tuturor informaţiilor noastre

13
 PERCEPŢIA
Senzaţie, percepţie, reprezentare
Percepţia
• proces primar care realizează imagini sintetice
• se desfăşoară numai atâta timp cât se păstrează
contactul cu stimulul
• este reflectarea directă şi unitară a ansamblului
însuşirilor şi structurii obiectelor şi fenomenelor
• o multitudine de senzaţii
14
 PERCEPŢIA
Senzaţie, percepţie, reprezentare
Reprezentarea
• reflectarea ca imagine intuitivă a unui obiect
sau fenomen care în momentul respectiv nu
este perceput, dar care a acţionat în trecut
asupra analizatorilor
• poate fi evocată, actualizată prin stimuli
verbali şi nonverbali
• este rezultatul unei prelucrări şi
generalizări anterioare 15
 PSIHOPATOLOGIA PERCEPŢIEI

1. Tulburări cantitative ale percepţiei

• Hiperestezia = suprasensibilitate la stimuli
care nu erau percepuţi (subliminali)
• Hipoestezia = scăderea sesibilităţii (apare în
stări de inducţie hipnotică, isterie, oligofrenie,
schizofrenie, tulburări de conştiinţă).
2. Tulburări calitative ale percepţiei
• Iluzii
• Halucinaţii 16
ILUZIILE

17
 ILUZIILE
Iluziile fiziologice (la normali)
• percepţia sau interpretarea eronată a unor stimuli
senzoriali existenţi
• apar în condiţii de distanţă prea mare, lumină
insuficientă, stări afective speciale
• persoana poate realiza şi corecta imaginea falsă
• rezultă dintr-o proiectare a imaginarului în actul
perceptiv sau prelucrare eronată a imaginilor
percepute 18
 ILUZIILE

Iluziile patologice
• percepţii deformate ale unor stimuli reali
• pacientul nu îşi dă seama de caracterul lor
patologic
• apar în: stări psihotice pe fond organic
(delirium tremens, stări confuzionale în
febră, intoxicaţii cu droguri halucinogene)
epilepsie, schizofrenie paranoidă
19
 ILUZIILE PATOLOGICE
Clasificare:
• Iluzii patologice exteroceptive
 vizuale
 auditive
 olfactive
 gustative

• Iluzii patologice interoceptive (viscerale)

• Iluzii patologice proprioceptive
20
 ILUZIILE PATOLOGICE
5. INTEROCEPTIVE (VISCEROCEPTIVE)
ŞI PROPRIOCEPTIVE
• perceperea eronată a funcţionării unor organe
sau aparate
• modificarea schemei corporale
• Dismorfofobia = perceperea ca “urâte” a
trăsăturilor proprii
• apar în: debutul schizofreniei, schizofrenia
paranoidă, stări confuzionale, patologia
obsesională 21
 ILUZIILE PATOLOGICE
• Cenestopatia = tulburare a percepţiei propriei
cenestezii a individului, este o iluzie internă
– senzaţii corporale neplăcute (arsuri, dureri,
parestezii, furnicături, înţepături) ce sugerează
afecţiuni medicale
– nu respectă nici o repartiţie metamerică, fără un
substrat organic obiectivabil
– descrise cu participare afectivă importantă
– apare în: sdr hipocondriac, tulburările somatoforme,
tablouri clinice anxioase, depresive, patologia
psihiatrică a vârstei a III-a
22
 HALUCINAŢIILE
 Halucinaţiile = percepţii false, fără obiect de perceput
(H Ey, Falret 1864; Ball 1890)
 Halucinaţiile funcţionale (concomitente) : există
doar atâta timp cât persistă excitantul real
 Halucinaţii fiziologice: hipnagogice (în fazele
premergătoare instalării somnului), hipnapompice (la
trezire); la normali şi în narcolepsie
 Halucinoze: semnificaţia lor patologică este
recunoscută de către bolnav (în halucinoza pedunculară
Lhermitte-van Bogaert, stări toxice, infecţioase, ASC)
23
 HALUCINAŢIILE propriu-zise
(psihosenzoriale, adevărate)
• sunt percepţii false
• apar în câmpul exteroceptiv sau interoceptiv
• în absenţa stimulilor corespunzători (din exteriorul
sau interiorul corpului)
• pacientul le percepe şi le crede ca fiind reale
• pot deveni punctul de plecare al unor acte agresive
sau al altor alterări de comportament cu mare
caracter de periculozitate, atât pentru bolnav cât şi
pentru cei din jurul lui.
24
 Caracteristicile halucinaţiilor
1. Caracter de senzorialitate (mimează percepţie)
2. Caracter de obiectualitate (se referă la un obiect
din afară);
3. Proiecţie spaţială în spaţiul perceptiv;
4. Convingerea bolnavului asupra realităţii lor;
5. Complexitate variabilă;
6. Claritate variabilă;
7. Durata continuă / intermitentă;
8. Congruente / incongruente cu starea afectivă;
9. Rezonanţă afectivă (anxiogen iniţial);
10. Comportament halucinator.
25
 1.a. Halucinaţiile vizuale
Diagnostic diferenţial cu:
• halucinaţiile hipnagogice, hipnapompice;
• surmenaj intens, scurte, cu caracter hipnagogic;
• afecţiuni oftalmologice (cataracte, sindrom Ch. Bonnet
din glaucom, nevrita optică retrobulbară, retinite);
• afecţiuni neurologice de lob occipital (tumori,
traumatisme unde au ramolisment) - au caracter
halucinozic;
• migrena oftalmică (aspect elementar de fosfene).

26
Alte tipuri de halucinaţii exteroceptive
1.c. Gustative (în: crizele uncinate din epilepsie, LT,
rinencefal şi uncusul hipocampului, stări delirante
persecutorii, confuzii)
1.d. Olfactive
1.e. Tactile (haptice) (în: intoxicaţia cu cocaină,
alcool, mişcări de reptaţie, parazitoze halucinatorii)
1.f. Autoscopice (speculare, deutoscopice,
beantoscopice)
1.g. Transpuse (repercursive) audiţia colorată (vede
ceva plăcut şi aude muzică plăcută).
27
 HALUCINAŢIILE
2. Halucinaţiile interoceptive (viscerale)
• au mai mult caracter pseudohalucinator,
• absenţa sau schimbarea poziţiei unor organe
• transformarea organismului în animale
3. Halucinaţiile proprioceptive (motorii,
kinestezice)
• impresii de mişcare a unor segmente corporale
sau corpului în întregime
• au mai mult caracter pseudohalucinator 28
 PSEUDOHALUCINAŢIILE
(halucinaţiile psihice)
Se deosebesc de halucinaţiile propriu-zise:
 Nu corespund total cu imaginea reală a
obiectelor şi fenomenelor, nu au deci
caracter de obiectualitate
 Nu se proiectează în consecinţă în afară, ci
se petrec în interiorul corpului
 Pacientul le atribuie existenţa unor acţiuni
provocate din afară prin hipnoză etc.
29
 PSEUDOHALUCINAŢIILE
Pseudohalucinaţiile auditive
• voci interioare auzite asemenea unui “ecou”
• “sonorizarea gândirii”, “sonorizarea lecturii”
• “auzite cu urechile minţii”
• convingerea că şi ceilalţi aud şi îi descoperă
propriile gânduri (tranzitivism)
Pseudohalucinaţiile vizuale
• imagini ce apar “în spaţiul subiectiv”
• “văzute cu ochii minţii”
30
 PSEUDOHALUCINAŢIILE
Pseudohalucinaţiile tactile
• senzaţii penibile (iradiere, curenţi), senzaţii
în sfera genitală
Pseudohalucinaţiile interoceptive
• de stăpânire interioară (spirite pătrunse în
diferite organe, care acţionează ca o
persoană străină)
Pseudohalucinaţiile motorii
• mişcări impuse
31
 Întrebări relevante
• Vedeţi ceva special, auziţi o voce?
• Simtiti ca vă atinge cineva?
• De cînd au apărut halucinaţiile?
• Apar chiar înaintea somnului, sau numai atunci?
• Aţi avut recent un eveniment care v-a afectat?
• Ce medicamente luaţi?
• Beţi alcool regulat?
• Folosiţi droguri ilegale?
• Pacientul este agitat, confuz, febril, are senzaţie de vomă,
cefalee?

32
 Circumstante clinice de aparitie (I)

• Intoxic. ac. (alcool, alte drog.)

• Perioadele de remisiune a unei astfel de
intoxicatii
• Delirium
• Dementa
• Febra (mai ales copii, virtsnici)

33
 Circumstante clinice de aparitie (II)

• Insuficiente de organ (renala, hep., neo cer.)

• Deficite senzoriale (surdit., cecitate)
• Sch.
• Tulb. Psihotice
• PTSD

34
 MEMORIA

• Funcţie psihică elementară

• Permite:
 înregistrarea
informaţiilor şi
 conservarea experienţelor trecutului
 evocarea
şi confruntarea lor cu datele prezentului
• Este permanent activă (informaţiile noi
modifică ansamblul elementelor stocate)
35
 MEMORIA

Clasificare psihologică
Memorie imediată (sec, min) asigură continuitatea
Memorie medie (ore) unei acţiuni

Memorie îndepărtată asigură continuitatea

conştiinţei şi unitatea
sau de lungă durată (ani) persoanei

36
 MEMORIA

Se desfăşoară în două etape:

conservarea
Memorarea
reproducerea

recunoaşterea
Reactualizarea
reproducerea

37
 MEMORIA
“LEGILE” MEMORIEI
Legea disoluţiei memoriei (Delay): disoluţia ce
realizează amnezia merge de la complex la
simplu
Legea regresiunii memoriei (Ribot): uitarea se
întinde atât de la prezent la trecut cât şi de la
complex la mai puţin complex
Se reţin mai bine evenimentele intens trăite
emoţional decât cele indiferente
38
 Factori care modulează
activitatea mnezică
1. nivelul de activare a vigilenţei, a atenţiei
2. motivaţia
3. starea afectivă
4. repetarea învăţării, un factor de consolidare
5. forma şi natura informaţiei (organizare logică,
date verbale, vizuale, cifrate), memorizare
diferită în funcţie de individ
6. vârsta - max. la 20 de ani, apoi scade lent
7. agenţi farmacologici (amfetamine) stimulează
memoria crescând vigilenţa
39
 Evocarea şi uitarea
• Evocarea - proces activ prin care gândul
aduce în conştiinţa actuală informaţia de
care are nevoie, instantaneu / din aproape în
aproape
• Uitarea (proces activ) – o uitare fiziologică,
pasivă, în absenţa reactivării, utilizării sau a
valorii afective. Există şi o uitare activă,
asemănătoare cu evocarea.
40
 DISMNEZIILE CANTITATIVE
1. HIPERMNEZII = evocări exaltate, involuntare,
mai alerte, însoţite de accelerarea proceselor gândirii
Apar: la normali, în paranoia, tulburarea paranoidă de
personalitate, la oligofreni “geniali”, în stări febrile,
intoxicaţii cu eter, cloroform, barbiturice, amital,
vasculari
• Mentismul (derulare incoercibilă, caleidoscopică de
amintiri, idei) – în stări de surescitare
• Viziunea retrospectivă (retrăirea unor perioade din
viaţă în câteva momente) – în situaţii de pericol vital
iminent, epilepsia temporală
41
 DISMNEZIILE CANTITATIVE

2. HIPOMNEZII
Apar la normali în stări de epuizare psihică, la
cei cu întârziere mintală uşoară, la involuţie,
stări nevrotice, sindromul de oboseală
cronică.

42
 DISMNEZIILE CANTITATIVE

3. AMNEZII
• Amnezia de fixare (anterogradă) = incapacitatea
de a integra informaţii noi.
• Amnezia de evocare (retrogradă) =
incapacitatea de a rememora o informaţie care a
fost fixată normal. Este imposibilitatea de a
evoca amintiri anterioare debutului bolii.
• Amnezia antero-retrogradă (amnezie mixtă)
43
 DISMNEZIILE CANTITATIVE

• Amnezia lacunară: o perioadă net delimitată

de timp (ore, zile)
• Amnezii funcţionale şi selective
– Amneziile selective (elective, tematice, afectogene)
în stări nevrotice, amnezii ale copilăriei, lacunare la
isterici,disocieri mnezice la isterici, posttraumatice,
doliu, patologia de catastrofă, fluctuaţii emoţionale
– Amneziile schizofrenilor – distorsiuni haotice ale
memoriei, modificări ale amintirilor
44
 DISMNEZIILE CALITATIVE
(paramnezii)
2. Tulburările rememorării trecutului
• Confabulaţii (halucinaţii de memorie)
• Pseudoreminiscenţele – nerecunoaşterea
timpului sau spaţiului (în Korsakoff)
• Ecmnezia – confundarea trecutului cu
prezentul (în demenţe)
• Anecforia – “ridicarea” vălului amnezic (la
normali în stare de oboseală, demenţe)
45
GÂNDIREA

46
 GÂNDIREA
 Activitate psihică conştientă
 Se exprimă prin limbaj şi se elaborează
sprijinindu-se pe cuvinte

Elem. furnizate de
cunoaştere gândire Idei
memorie Raţionamente
percepţie Judecăţi
imaginaţie
47
 OPERAŢIILE GÂNDIRII

 ANALIZA
 SINTEZA
 COMPARATIA
 ABSTRACTIA
 CONCRETIZAREA
 GENERALIZAREA

48
 OPERAŢIILE GÂNDIRII

ABSTRACŢIA CONCRETIZAREA
desprinderea unei laturi parcurge calea inversă de
sau însuşiri concomitent la abstract la concret,
ignorându-le pe celelalte obiecte sau fenomene în
Se înrudeşte cu ANALIZA toată varietatea trăsăturilor
sale caracteristice

GENERALIZAREA
repartizarea unui obiect la o categorie pe baza
unor elemente comune şi esenţiale
49
 GÂNDIREA
Cuvânt rol de achiziţie, depozitare şi vehiculare a
informaţiei
Noţiune cristalizează însuşirile comune şi esenţiale
ale obiectelor, fenomenelor; poate fi
asociaţii exprimată prin variate cuvinte
Judecată stabileşte raporturi între noţiuni

Raţionament operează cu mai multe judecăţi

Înţelegere proces activ de construcţie mentală a

unui fapt/situaţii
50
 PSIHOPATOLOGIA GÂNDIRII

 Tulburări de ritm şi coerenţă (cantitative)

 Tulburări de conţinut (calitative)

 Tulburări ale comunicării verbale

(expresiei verbale şi grafice a gândirii)

51
TULBURĂRI DE RITM ŞI
COERENŢĂ A GÂNDIRII

Tahipsihia
Bradipsihia
Anideaţia

52
 TULBURĂRI DE RITM
ŞI COERENŢĂ A GÂNDIRII
1. Tahipsihia = accelerarea ritmului ideativ
• Apare în: sindromul maniacal, schizofrenie,
agitaţie/excitaţie psihomotorie, PGP, intoxicaţii,
surmenaj, epuizare, stări nevrotice, ebrietate.
 Mentismul = desfăşurarea rapidă, incoercibilă,
automată, tumultuoasă a reprezentărilor şi ideilor
faţă de care bolnavii au critică încercând să o
stăpânească
• Apare în: oboseală, tensiune nervoasă,
intoxicaţii uşoare, automatism mental
53
 TULBURĂRI DE RITM
ŞI COERENŢĂ A GÂNDIRII
 Incoerenţa gândirii = forma extremă a pierderii
legăturii logice dintre idei
• Apare în: schizofrenie, demenţe avansate,
tulburări de conştiinţă.
• salata de cuvinte = amestec lipsit total de conţinut
logic şi inteligibilitate;
• jargonofazia = pare a vorbi o limbă proprie
• verbigeraţia = ataxie a limbajului - repetarea
stereotipă a aceloraşi propoziţii,
cuvinte, lipsite de înţeles 54
 TULBURĂRI DE RITM
ŞI COERENŢĂ A GÂNDIRII
2. Bradipsihia
• Apare în: epuizare fizică şi psihică, b. Parkinson,
encefalite, intoxicaţia cu CO, schizofrenie,
depresie, melancolie, oligofrenie
 Lentoare ideativă (bradilalia)
• Vâscozitatea psihică = scăderea fluenţei verbale
• Fading mintal = scăderi / creşteri în intensitate
 Baraj ideativ = oprire intempestivă a fluxului
ideativ
55
 TULBURĂRI DE RITM
ŞI COERENŢĂ A GÂNDIRII

 Manierismul = sublinierea exagerată a unor

amănunte nesemnificative pe o gândire ridicol
solemnă
 Sărăcirea ideativă = scăderea productivităţii
ideilor, acestea devin tot mai concentrice sau
monotematice

56
TULBURĂRI DE CONŢINUT
ALE GÂNDIRII

Ideea obsedantă / obsesivă

Ideea prevalentă
Ideea delirantă

57
IDEEA OBSEDANTĂ / OBSESIVĂ

 Este o idee patologică, dominantă, care se

impune conştiinţei deşi este în dezacord cu ea
 Este străină personalităţii bolnavului
 Bolnavul îi recunoaşte caracterul parazitar,
patologic (are critică), luptă pentru înlăturarea
ei dar nu reuşeşte
 Se însoţeşte de grad mare de anxietate

58
IDEEA OBSEDANTĂ / OBSESIVĂ

Bolnavul e conştient de caracterul patologic al

obsesiei  ideea delirantă
Bolnavul ştie că obsesia emană din propria
viaţă psihică  automatismul mental

59
IDEEA OBSEDANTĂ / OBSESIVĂ

Temele obsesive cele mai frecvente:

• contaminarea cu substanţe murdare
• sexuale
• religioase
• de a-i nedreptăţi/leza pe alţii

Apare în: tulburarea obsesiv-compulsivă,

depresii, schizofrenia la debut (uneori)

60
IDEEA OBSEDANTĂ / OBSESIVĂ
Clinic obsesia îmbracă mai multe forme:
• Idei (obsesii ideative, idei obsesive)
• Îndoieli obsesive
• Amintiri, reprezentări obsesive
• Fobii (obsesii fobice)
• Tendinţe impulsive (obsesii impulsive)
• Compulsii (sunt strâns legate de idei obsesive)
• Acţiuni obsesive (ritualuri, ceremonialuri)
61
 IDEEA PREVALENTĂ
 Este o idee dominantă hipertrofiată, rigidă,
cu caracter patologic
 Concordantă cu sistemul ideativ al persoanei
(care nu-i poate sesiza caracterul patologic)
 Energizează, fanatizează persoana
 Tendinţă la înglobare a evenimentelor şi
persoanelor din jur
 Are potenţialitate delirantă
62
 IDEEA PREVALENTĂ

Se întâlneşte în:
• stări reactive de intensitate psihotică
• stări postonirice
• epilepsie
• alcoolism
• toate stările predelirante

63
 IDEILE DELIRANTE

 Apar pe un fond de claritate a conştiinţei

 Se exprimă limpede
 Mecanismele delirului sunt unice sau
multiple (în legătură cu fenomene
perceptuale sau ideative)
Pot fi deschise sau încapsulate

64
 CARACTERISTICILE
IDEILOR DELIRANTE
JASPERS (1913):
1. Convingerea delirantă (certitudinea)
2. Incorigibilitatea (neinfluenţabilitatea)
3. Lipsa motivaţiei convingerilor delirante
şi a atitudinii critice faţă de ele
(imposibilitatea conţinutului)
4. Comportamentul delirant.

65
 CARACTERISTICILE
IDEILOR DELIRANTE
1. pun stăpânire pe conştiinţa insului
2. se menţin în ciuda contradicţiilor evidente
cu realitatea
3. nu corespund realităţii cu care se află în
certă contradicţie şi pe care o reflectă în
mod deformat
4. schimbă comportamentul
66
 CLASIFICAREA
IDEILOR DELIRANTE
 Idei delirante de persecuţie
 Idei delirante de relaţie
 Idei delirante expansive: de mărire, bogăţie
(grandoare), invenţie, reformă, filiaţie,
erotomanice, mistice
 Idei delirante depresive: autoacuzare şi
vinovăţie, hipocondriace, prejudiciu, negaţie
sdr. Cotard (idei delirante de enormitate +
imortalitate + negaţie)
67
 CLASIFICAREA
IDEILOR DELIRANTE
 Idei delirante mixte (evoluează pe fondul unei
tonalităţi afective ambigue)
• idei de interpretare exogene sau endogene
(inferenţe, prin intuiţie imediată, de la o
percepţie exactă la o concepţie delirantă), se
dezvoltă în reţea
Clerambault – idei delirante pasionale (gelozie,
erotomanie)
• idei de influenţă
• idei metafizice
68
 IDEILE DELIRANTE

Autismul = interiorizarea patologică a

gândirii delirante cu pierderea contactului
cu realitatea Autismul este de obicei sărăcit
în conţinutul său delirant, apărând mai
târziu în evoluţia psihozei
Alogia = pierderea legăturilor logice ale
gândirii (schizofrenie)

69
 TULBURĂRILE
COMUNICĂRII VERBALE

Sunt consecutive tulburării de gândire

• DISLOGII
• DISFAZII
• DISLALII

70
 DISLOGII DE FORMĂ
 Hiperactivitatea verbală
• Bavardaj = creşterea cantitativă a limbajului, care
devine redundant (în deteriorări involutive, isterie,
stări anxioase)
• Tahifemie = creşterea ritmului şi debitului prin
accelerare ideativă
• Logoree = creşterea ritmului şi fluenţei verbale
până la pierderea sensului discursului bolnavului,
care devine incoerent (în manie, schizofrenie
paranoidă, alte psihoze, intoxicaţie acută cu etanol
sau droguri) 71
 DISLOGII DE FORMĂ
 Hipoactivitatea verbală
• Bradifemie (sau vorbirea laconică sau sărăcirea
vorbirii) răspunsuri scurte, neelaborate, care
limitează comunicarea (în depresie, schizofrenie,
tulburări organice)
• Negativism verbal (în schizofrenia catatonică)
• Barajul vorbirii şi al gândirii întreruperea bruscă
a fluxului verbal cu reluarea apoi a discursului, dar
fără legătură ideativă cu conţinutul anterior (în
schizofrenie)
72
 DISLOGII DE FORMĂ
• Tangenţialitatea = vorbire digresivă, reduce
comunicarea sau o face irelevantă pentru că ocultează
ideea principală (schizofrenie, simulare, tulburări
factice)
• Vorbirea supraelaborată, digresivă, circumstanţială
(manieristă) = vorbeşte mult, comunică puţin datorită
supraelaborării discursului (schizofrenie, intoxicaţii
uşoare, stări confuzionale)
• Solilocvia (criptolalia) = vorbeşte singur fără intenţia
comunicării (schizofrenie)
73
 DISLOGII DE FORMĂ
• Ecolalia = repetarea cuvintelor interlocutorului
(schizofrenia catatonică, demenţe)
• Perseverarea = “autointoxicare” cu cuvinte (demenţe)
– Palilalia = repetarea unui cuvânt
– Logoclonia = repetarea ultimei silabe
• Psitacismul = culmea incoerenţei, sonorizarea
mecanică a unor foneme lipsite de orice conţinut
semantic (idioţie, demenţe avansate)

74
 DISLOGII DE CONŢINUT
(ale funcţiei semantice)

• alterarea sensului cuvintelor

• cuvintele apar ca trunchiate, modificate,
fuzionate, rezultate prin inversarea
fonemelor
• bolnavul conferă cuvintelor sale o
accepţiunea particulară, proprie, inedită,
diferită de cea comună
75
 DISLOGII DE CONŢINUT
 La nivelul cuvintelor
• Paralogisme = atribuirea unui sens particular
unui cuvânt oarecare (schizofrenie)
• Neologisme active, pasive = cuvinte inventate
cu scpul de a transmite o informaţie sau apărute
întâmplător, prin asonanţă, fuzionare,
contaminare
• Glosolalie = neologisme abundente, accentul
unei limbi străine, limbajul luând aspect
automat, bizar, incomprehensibil
• Jargonofazie = ca şi când ar fi o limbă nouă
76
 DISFAZII
• Perseverarea (intoxicaţia prin cuvânt)
• Parafazia (înlocuirea cuvântului potrivit cu altul
nepotrivit)
• Afazia receptivă (senzorială) Wernicke =
incapacitatea de a înţelege vorbirea celorlalţi (sensul
cuvintelor). Vorbirea spontană este fluentă dar fără
sens.
• Afazia expresivă (motorie) Broca = înţelegerea
este păstrată dar abilitatea de a vorbi este grav afectată.

77
 DISFAZII
• Amnezia verbală = uitarea substantivelor
• Anomia = pacientul nu poate denumi obiectele
deşi păstrază posibilitatea de a le recunoaşte şi
utiliza
• Alexia = neînţelegerea limbajului scris
• Aprozodia = tulburarea intonaţiei (receptivă /
executivă)

78
 TULBURĂRILE
EXPRESIEI GRAFICE
• Graforee, grafomanie (demenţe, schizofrenie,
manie, paranoia)
Tulburări morfologice ale scrisului:
• Grifonaj
• Scris în ghirlandă, suprapus, în oglindă
• Neografisme
• Paragrafisme
• Ermetismul grafic (semne neinteligibile)
79
 AFECTIVITATEA
Proces psihic care reflectă raportul între trebuinţe
(conţinutul afectivităţii) şi obiectele, fiinţele sau
fenomenele lumii.

Se exprimă prin:
 Stări afective elementare/starea de afect
(debut brusc, participare neurovegetativă, însoţită în
condiţii patologice de îngustarea câmpului
conştiinţei)
 Emoţii (spontane, de scurtă sau lungă durată)
80
 AFECTIVITATEA
 Dispoziţii (stări afective de fond, de mică
intensitate, reflectând starea de moment, rezultanta
tuturor impulsurilor extero-interoceptive,
proprioceptive, conştientizate doar parţial)
 Sentimente (durată mai lungă, mai intense,
implicând şi o participare a proceselor de
motivaţie)
 Pasiuni (modificări intense de lungă durată ale
dispoziţiei, cu participare afectivă şi cognitivă
stabilă, au valoarea unei dominante voliţionale)
81
TULBURĂRI CANTITATIVE
ALE AFECTIVITĂŢII

HIPERTIMII
HIPOTIMII
LABILITATE AFECTIVĂ

82
 HIPERTIMII
 Negative
1. depresia = diminuarea patologică a pragului
dispoziţional
2. anestezia psihică dureroasă = suferă pentru că
nu poate suferi
3. anxietatea = teama fără obiect (anxietate
generalizată, atacul de panică, fobia)
Apar în: sindroame nevrotice din boli somatice,
tulburare bipolară, depresivă, anxioasă
schizofrenie, sevraj, boli endocrine, psihopatii
83
 HIPERTIMII
 Pozitive
1. dispoziţia expansivă = stare de dezinhibiţie şi
siguranţă de sine, stimă de sine crescută,
sentiment de bună dispoziţie
2. euforia = stare subiectivă de veselie excesivă
şi nemotivată, în care individul devine
indiferent faţă de evenimentele din jur, care
nu îi mai pot modifica buna dispoziţie
3. hipomania (elaţia) = creşterea patologică a
pragului stării subiective de bine
Apar în: hipomanie, manie, ASC, HTA, PG,
intoxicaţii uşoare, demenţe 84
 ANXIETATEA
• teama fără obiect, iraţională, difuză, nelinişte
psihică şi motorie, răsunet vegetativ, iminenţă de
pericol, pot apare pe acest fond obsesii şi fobii
• teama anticipată, fără un obiect sau o situaţie
concrete, resimţită subiectiv ca o aprehensiune,
tensiune sau stare de disconfort legate de o
ameninţare necunoscută care ar putea proveni din
interiorul / exteriorul corpului
• anxietate liber flotantă (generalizată), atacul de
panică, anxietatea focalizată (fobică), angoasa

85
 FOBIA
Teamă patologică, obsesivă, de intensitate
disproporţionată cu obiectul precizat (obiect,
fenomen, fiinţă).
Apare ca o reacţie exacerbată faţă de stimuli
inofensivi, care nu suferă procesul normal de
estompare şi obişnuire, ci dimpotrivă devine din ce
în ce mai pregnantă prin întărirea prin contactul cu
obiectul / situaţia fobică
• pantofobii (fobii difuze)
• monofobii (sistematizate)
86
 HIPOTIMII
• Detaşarea = distanţarea în relaţiile interpersonale
datorită absenţei implicării emoţionale (în:
schizofrenie, tulburarea antisocială de personalitate,
demenţă, stări de obtuzie, obnubilare)
• Anhedonia = absenţa păcerii în existenţa cotidiană
• Alexitimia = dificultatea de a descrie sau conştientiza
propriile emoţii şi sentimente
• Indiferentism afectiv = scădere foarte accentuată a
tonusului afectiv şi capacităţii de rezonanţă
• Atimia (apatia) = lipsa totală a intersului faţă de sine
şi ambianţă
87
 LABILITATEA AFECTIVĂ
• Labilitatea afectivă = variaţii afective între polul
pozitiv şi cel negativ (în manie, tulburări de
personalitate)
• Poikilotimia = modulare afectivă univocă conform
stării afective a celor din jur (în PGP, demenţe,
oligofrenii)
• Incontinenţa afectivă = trecere incoercibilă de la
o stare emoţională la alta opusă (demenţe)
• Disforia = stare de disconfort deosebit combinată
cu tristeţe, anxietate, iritabiliate, nelinişte (în sevraj
la alcool, tulburări de personalitate)
88
TULBURĂRI CALITATIVE ALE
AFECTIVITĂŢII

PARATIMII
INVERSIUNEA AFECTIVĂ
AMBIVALENŢA AFECTIVĂ

89
 TULBURĂRI CALITATIVE
ALE AFECTIVITĂŢII
• Paratimia = afectivitate paradoxală, reacţii
afective inadecvate faţă de situaţii sau evenimente
(în stări reactive, schizofrenie)
• Inversiunea afectivă = sentimente negative,
aberante faţă de persoane iubite sau pe care firesc
ar trebui să le iubească
• Ambivalenţa afectivă = coexistenţa unor stări
afective opuse calitativ faţă de aceeaşi persoană
sau situaţie
90
 VOINŢA
Funcţie a psihicului orientată spre atragerea
unor scopuri propuse conştient, pentru a
căror realizare sunt necesare:
- deliberarea,
- planificarea şi
- organizarea forţelor şi acţiunilor
Trecerea conştientă de la o idee la o activitate
socială determinată prin învingerea unor
obstacole şi prin mobilizarea resurselor
psihologice şi morale ale individului.
91
 TULBURĂRILE
CANTITATIVE ALE VOINŢEI
(Predominant ale voinţei pozitive, active)
• Hiperbulia = creşterea forţei voliţionale (în
toxicomanie este o hiperbulie „defensivă” dar şi o
hiperbulie activă, dar cu scopuri negative, şi în
paranoia este o hiperbulie ,,activã”, pozitivã)
• Hipobulia = indecizie, ezitare, ineficienţă sau
ineficacitatea capacităţii de a acţiona (în stări
nevrotice, manie, toxicomanii, psihopatii,
oligofrenie)
92
 TULBURĂRILE
CANTITATIVE ALE VOINŢEI

• Negativismul, opoziţionismul = scăderea

voinţei active (în schizofrenie)
• Abulia = scăderea voinţei active, pozitive, lipsa
de iniţiativă, incapacitatea de a acţiona (în
catatonie, depresii profunde)
• Sugestibilitatea = scăderea voinţei active şi a
voinţei defensive, lipsa atitudinii personale, a
consecvenţei în anumite scopuri
93
 TULBURĂRILE
CALITATIVE ALE VOINŢEI
(Predominant ale voinţei pasive, defensive)
• Parabulia (scădere a voinţei defensive) =
implicare voliţională însoţită sau determinată de
anumite pulsiuni sau acte paralele, parazite
• Impulsivitatea = dezechilibrul dintre tendinţa
impulsivă şi controlul voluntar
• Raptusul = scăderea voinţei defensive, deci o
creştere extremă a impulsivităţii (în epilepsii, stări
confuzionale, melancolie, catatonie, psihopatii,
intoxicaţii cu amfetamine, delirium tremens)
94
 TULBURĂRILE
ACTIVITĂŢII MOTORII

95
 ŢINUTA
• Dezordinea vestimentară
non-conformism subcultural oligofrenie
stare confuzională demenţe schizofrenie
manie depresie
• Rafinament vestimentar exagerat
histrionism bizareria din schizofrenie
pedanterie caracteriala megalomanie
• Bizarerii / excentricităţi vestimentare
• Travestitism utilizarea hainelor sexului opus
• Cisvestitism utilizarea veşmintelor propriului
sex dar nepotrivit cu vârsta.
96
 MIMICA
• Mimica = expresie verbală şi nonverbală
• Privirea redă în mod spontan conţinutul
afectiv al vieţii psihice.
 Modificări cantitative
• Hipermimii - localizate
- generalizate
• Hipomimii
• Ecomimii
• Neomimii
97
 MIMICA
 Modificări calitative (paramimiile)
• mimica de împrumut
• ecomimia
• hemimimia
• neomimia
• jargonomimia

98
 DIMINUAREA
ACTIVITATĂŢII MOTORII
 Hipokinezia = inhibiţie psihomotorie: lentoarea
mişcării scăderea cursului ideativ, hipomimie,
bradilalie
Akinezia
Baraj motor
Fading motor
Stupor
Catalepsie = imobilitate completă, flexibilitate
ceroasă
Negativism motor = rezistenţa activă/pasivă 99
 EXAGERAREA
ACTIVITĂŢII MOTORII

Hiperexpresivitatea mimico-gestuală
(relatează exagerat, teatral simptomele)
Neliniştea psihomotorie
Excitaţia psihomotorie
Agitaţia psihomotorie

100
TULBURĂRI MOTORII SPECIFICE
 Impulsurile = pulsiuni extrem de bruşte şi
irezistibile, deseori violente; lipseşte lupta anxiogenă
împotriva lor (ca în compulsiune), consumarea
actului impulsiv are loc înainte de a se realiza critica
lui.
 Raptusul = manifestare impulsivă paroxistică
Apare în: stări confuzionale, epilepsii, melancolie,
catatonie, stări stuporoase, la nevrotici sau la
isterici ca urmare a unei emoţii, psihopaţi, debili
mintali, heboidofrenie, paranoiaci stenici,
intoxicaţii (amfetamine, psihedelice), alcoolism
cronic 101
TULBURĂRI MOTORII SPECIFICE
 Stereotipii = mişcări repetitive, adesea
bizare, fără scop, întotdeauna aceleaşi, identice
cu ele însele
 Bizareria = gesturi şi mişcări ilogice,
ininteligibile, care frapează prin ciudăţenia lor
 Manierisme = gesturi / mişcări simple
artificiale, caricaturale, flagrant nepotrivite
persoanei respective şi situaţiei în care se află
 Ticurile = mişcări intempestive, repetitive,
rapide, fără control voluntar
102
SINDROMOLOGIE

103
 SINDROMUL DEMENŢIAL
 Sunt afectate toate funcţiile psihice de cunoaştere:
orientarea auto- şi allo-psihică,
 atenţia,
 memoria de fixare şi de evocare,
 învăţarea,
 gândirea şi
 inteligenta
 Pierderea abilităţilor de rezolvare a problemelor curente
ale vieţii de zi cu zi, uită convenţiile sociale uzuale.

104
 SINDROMUL DEMENŢIAL

 Diagnosticul demenţei se bazează în mare măsură

pe examinarea clinică a pacientului şi pe
informaţiile obţinute de la familie.

 În general, modificări ale personalităţii survenite

după vârsta de 40 de ani trebuie să ridice problema
debutului unui sindrom demenţial.

105
 SINDROMUL DEMENŢIAL

Funcţiile psihice elementare afectate major de

demenţă sunt:
 memoria,
 orientarea,
 limbajul,
 personalitatea,
 percepţia
 gândirea.

106
 SINDROMUL DEMENŢIAL
În stadiile iniţiale:
 oboseală
 dificultăţi în susţinerea unor activităţi
 probleme în rezolvarea sarcinilor ce implică
activitate intelectuală mai complexă sau modificarea
strategiilor curente de rezolvare a problemelor.
În stadiile tardive pacientul necesită supraveghere
permanentă.

107
 SINDROMUL DEMENŢIAL
Afectarea memoriei (amnezia)
 precoce
 mai ales in demenţele de tip cortical
 iniţial pentru evenimente recente
 se agreaveaza cu evoluţia bolii
Apraxia = imposibilitatea de a efectua activităţi
motorii, cu ciuda funcţiei motorii intacte
Agnozia = pierderea capacităţii de a recunoaşte
obiecte
108
 SINDROMUL DEMENŢIAL

Afectarea orientării
 afectată mai ales în formele corticale de demenţă
 se manifestă în special prin dezorientare de tip spaţial
Afectarea limbajului
 afazia (criteriu de diagnostic)
 forme mai subtile (limbajul circumstanţial, stereotip,
vag sau anomia)

109
 SINDROMUL DEMENŢIAL

Afectarea personalităţii
 modificările de personalitate sunt uneori primele
simptome semnalate de familie.
 accentuarea unor trăsături premorbide de
personalitate
 modificări în sensul introversiei şi apatiei.
 în demenţa fronto-temporală modificările de
personalitate sunt foarte proeminente.

110
 SINDROMUL DEMENŢIAL
Tulburări de percepţie
 la 20- 30% din pacienţii
 halucinaţii auditive, olfactive sau vizuale.
 modificările perceptuale însoţesc frecvent
tulburările de gândire (deliruri paranoide)
Reacţia catastrofică
Izbucniri anxioase, coleroase disproporţionate la
contrarieri minore datorită realizării ca nu poate
rezolva probelme noi sau să modifice stratgiile
aplicate anterior pentru rezolvarea problemelor. 111
 SINDROMUL DEMENŢIAL
Sindromul apusului de soare: somnolenţă,
ataxie, stare confuzională care apar la diminuarea
stimulilor exteriori (de ex. lumina)
Simptome depresive, anxioase (40% - 50%)
Crize convulsive (10%-20%)
Reflexe primitive
Simptome neurologice de focar (în demenţa
vasculară)

112